31 October 2012

Cugetări Clejaneşti

În stânga mea stă o ea. Tânără, frumuşică, glumeaţă, abordabilă. La geam e un el. Lucrează ca mecanic auto, consătean navetist. Deşi nu e mai bătrân de 35 de ani, anii de lucru cu maşinile i-au înnegrit pielea palmelor. În faţa mea e o altă ea. Puştoaică ce s-a angajat la Dragonul Roşu. Şi-a cumpărat o pungă cu seminţe şi scuipă tacticos cojile. Pe jos, desigur. Lângă ea s-a aşezat un el insipid ce emană libidinoşenie. Are o problemă în a-şi ţine mâinile acasă în timp ce o interoghează. Genul de om care, în timp ce te întreabă de boala părinţilor, simte nevoia să-ţi palpeze sânii sau coapsele, invitându-te în mod repetat să-i dai numărul de telefon pentru a te suna ori de câte ori ai nevoie de orice.

Citeşte mai departe…

23 September 2012

Frica de ambulanţe – efectul unui sistem defect

Îmi este frică de ambulanţe. Tresar de fiecare dată când aud sunetul lor. Deşi ştiu că şoferul se grăbeşte să salveze pe cineva, mie îmi fuge gândul mai degrabă la moarte decât la viaţă. Fiecare sunet al girofarului mă face să retrăiesc o noapte urâtă de acum câţiva ani: cea în care mama a suferit un preinfarct şi aproape s-a dus sub ochii mei. Indiferent ce probleme aş avea, cel mai tare doare senzaţia că un părinte se stinge sub ochii tăi şi nu poţi face nimic. Atunci am avut noroc. Sistemul a funcţionat în favoarea mea. O să-i fiu veşnic recunoscătoare doamnei doctor care nu doar că a ajuns la timp, ci s-a şi ocupat în acea noapte de mama după ce au ajuns la spital, a supravegheat-o îndeaproape, asta fără măcar să pomenească ceva de clasica şpagă. Apoi a ţinut legătura cu ea, recomandându-i un tratament ce o ajută şi acum să ducă pe picioare hipertensiunea arterială şi anghina pectorală.

Citeşte mai departe…

26 August 2012

Alice în Ţara Mizeriei

O fetiţă merge printre maşini. Are într-o mână o sticlă cu apă şi detergent, iar în cealaltă un ştergător improvizat din nişte cârpe înfăşurate pe un băţ mai solid. Şterge tacticoasă geamurile, apoi se îndreaptă către şofer pentru plată. Nu primeşte nimic. Nici ea, nici cei doi băieţi ce par a fi cu 2-3 ani mai mari. De la distanţă îi priveşte o femeie. Pare a fi mama lor, dar nu sunt sigură.

La o staţie de tramvai distanţă e aglomerat la intrarea într-un mall. Peste trotuarul făcut din petice de ciment şi asfalt se perindă picioruşe suave, cocoţate pe tocuri imposibile, acoperite de genţi XXL, la braţ cu purtătorii de card.

Citeşte mai departe…

25 August 2012

Cu metalele la ţară – sataniştii de pe uliţă

Am intrat la BogDan să văd ce a mai scris pe blog. “Răsfoiesc” eu pe acolo, apoi îmi sare în ochi minunăţia. Citesc ce a scris el, râd cu lacrimi la comentarii (Hot Bubulina FTW!), apoi mă roade curiozitatea să citesc şi articolul de la care a pornit totul. Ajung pe un blog şi… începe spectacolul.

Să o iau cu începutul:

Un nene, acum student la Teologie, a fost foarte credincios în copilărie şi se ducea la Biserică, aşa cum îl îndemnase îngerul păzitor. Când s-a făcut el mai mărişor, s-a luat prin liceu cu roacărerile astea, care sunt de fapt lucrătura diavolului. Aşa a început el să fumeze, să bea, să se drogheze şi să umble noaptea prin cimitire, unde scuipa mormintele. Pentru că, nu-i aşa, tre’ să faci asta dacă eşti roacăr adevărat. (Sunt ironică, în caz că se prind toţi. Mulţam.) La un moment dat, nenea ăsta l-a redescoperit pe Dumnezeu şi şi-a salvat sufletul, iar acum propovăduieşte tuturor părinţilor cum să-şi apere copiii de Necuratul ce-i amăgeşte prin cântecele rock.

Citeşte mai departe…

24 July 2012

Românul, plasma şi chirpicu’

“Răsfoiam” blogul Oanei. Şi am dat de un text mai vechi. Recitindu-l mi-am amintit de o povestioară adevărată, petrecută acum 2 ani. Revenisem cu fratele în satul bunicilor din partea mamei. Nu mai călcasem prin zonă de 11 ani. Într-una dintre seri a trebuit să mergem cu vecina, cu o căruţă, la vreo 15 kilometri, într-un sat unde se găseau butelii. Problema era un alt sat – Plopi – prin care trebuia să trecem cu mare viteză, spre disperarea cailor. Nu de alta, dar mai existaseră precedente. Alţi nefericiţi intraseră cu căruţele pline, ieşind apoi din sat doar cu ce aveau pe ei şi mergând pe jos.

În goana cailor, priveam în toate părţile pentru a susprinde cât pot de mult viaţa locuitorilor din satul bizar, micul Triunghi al Bermudelor din Mehedinţi. La un moment dat văd o căsuţă, cu o singură cameră principală, fără geamuri, fără uşă. Tot ce aveau erau pereţii făcuţi din chirpici şi acoperişul. Pe jos stătea întreaga familie. Am numărat 8 persoane. Cu toţii priveau hipnotizaţi spre o plasmă maaare.

Citeşte mai departe…