14 April 2010

Copii nesăbuiţi

La 14 ani îmi plăcea de un băiat de aceeaşi vârstă cu mine. Venea în vacanţe la vecina, fiind nepotul acesteia. Ne-am întâlnit din întâmplare, apoi ne vedeam cu ocazia jocului de cărţi organizat în fiecare seară la mine la poartă. Veneau toţi copii din partea mea de sat, aşezam o pătură pe iarbă şi ne jucam întotdeauna macao pe porunci. Dar atunci erau nişte porunci copilăreşti, acum nu cred că se mai dă măcar o poruncă fără o tentă sexuală.

Şi lui îi plăcea de mine. Era amuzant să vezi cum sărea instantaneu să îndeplinească el poruncile în locul meu sau cum, trimis fiind la magazin de vecina, rămânea apoi în faţa porţii mele, aşezat pe iarbă şi aşteptând uneori şi câte 2 ore, doar-doar voi apărea eu. Ori se cocoţa pe gardul ce ne despărţea curţile până ce tata deja se învăţase cu el şi mă striga când îl vedea ca să “nu mai stea băiatul atâta sus pe gard”.

Citeşte mai departe…

Dă mai departe:
26 March 2010

Bunul simţ a murit! Trăiască nesimţirea!

“Anonim spunea…

nu te supara dar sunt unele lucruri pe care le evidentiezi intrun mod mai putin subtil… incearca sa comunici mai mult si… poate o sa te simti mai bine pentru ca e mai mult decat evident faptul ca esti COMPLEXATA… in toata puterea cuvantului iar cand spun asta, ma refer la absolut tot ce scrii aici. ai putea sa lasi un timp internetul deoparte, asta pentru inceput, daca intelegi ce vreau sa spun… te-am pupat”

Citeşte mai departe…

Dă mai departe:
15 March 2010

Inocenţă pierdută

Săptămâna trecută, în jur de ora 20, m-am suit ca de obicei în acelaşi troleu 90, întorcându-mă acasă de la facultate. Priveam ca de obicei pe geam, stând liniştită jos. Troleul era aproape gol şi fără motive de deranj. Numai că, la o staţie (nu îmi amintesc care) s-a suit o bunică şi nepoţica ei căreia nu îi dau mai mult de 12 ani.

Privesc zâmbind spre ele, deoarece îmi plac oamenii care par că au măcar un dram de inteligenţă şi sunt mai… umani decât majoritatea. Doar că prima impresie mi-a fost spulberată cu succes (din păcate) de cea mică.

Citeşte mai departe…

Dă mai departe:
15 November 2009

Cum să nu ne educăm copiii

Săptămâna trecută mă întorceam de la facultate cu troleibuzul şi am asistat la o scenă care m-a făcut să scriu următorul material. Pe scaunele de lângă mine erau o mamă şi băieţelul ei în vârstă de aproximativ 4 anişori. Băieţelul se adresa încontinuu cu apelative jignitoare, iar mama nu făcea decât să-l aprobe. Citeşte mai departe…

Dă mai departe: