30 March 2013

Nu-i iert, Nichita, pentru că ştiu ce fac

În liceu aveam un raft din bibliotecă doar pentru mine. Luam o carte nouă de 3 ori pe săptămână. Unul dintre lucrurile moştenite de la mama este dragostea nebună pentru citit. Devoram cărţile, le reciteam până se toceau colţurile paginilor, până ştiam ce fragment e la pagina 72. Unul dintre oamenii de care m-am îndrăgostit după ce le-am visat textele a fost Nichita Stănescu. Nu am judecat scriitura după firea omului Nichita. E cel mai mare păcat pe care îl poate face un cititor.

Zilele acestea s-au împlinit 80 de ani de la naşterea sa. M-am bucurat să aflu de pe net că se organizează mai multe evenimente în amintirea lui. Poate aşa scăpăm de veşnicele întrebări ale ignoranţilor: “Nichita Stănescu? Cine-i aia?” şi “Beţivul ăla? De ce l-aş citi?”. Dau însă şi de un text care m-a făcut să scriu textul acesta, aşa cum sunt eu, mică şi “prostuţă”. Pentru că unele mizerii sunt prea mari ca să poată fi trecute uşor cu vederea.

Citeşte mai departe…

14 March 2013

Ţăranul e… la Târgul de Turism de la Romexpo

Şi când folosesc termenul “ţăran” mă refer strict la sensul peiorativ, desigur. Se pare că înţelesul original devine tot mai dificil de integrat într-un context. Întâmplarea a făcut ca astăzi să ajung la Romexpo. O prietenă a găsit o slujbă temporară ca hostess pentru una dintre agenţiile de turism prezente la târg şi pentru că nu ştia foarte bine zona şi distanţa e mare, iar RATB-ul de coşmar, am mers cu ea şi am mai stat să studiez, să văd şi eu ce şi cum.

Am încercat să-mi găsesc un loc printre oamenii care alergau în 10 direcţii să pregătească standurile şi am aşteptat să înceapă “spectacolul”. Curiozitatea nu m-a lăsat să plec direct spre casă. Am trecut printre domniţe, pliante, oferte şi cărţi de vizită, m-am ferit din calea invaziei de bătrânei cu traistele pe rotiţe şi simţul direcţiei aproape inexistent, pentru ca la final să plec cu un semizâmbet amar în colţul gurii.

Citeşte mai departe…

16 January 2013

Ancestralul "trebuie"

Întâmplarea a făcut ca astăzi, fix când am revenit la taste pe blog, să citesc câteva articole din care mi-a rămas ceva lipit pe retină şi care mi-a provocat prea multe mâncărimi în palmă ca să nu îmi aştern şi aici oful. BogDan a scris un răspuns la un alt articol în care erau prezentate câteva motive pentru care o femeie TREBUIE să aibă copii. Mai târziu am dat de un alt text. Unul dintre punctele menţionate de autoare ne explică obligativitatea deţinerii unor hârtii prin care se atestă posesia asupra unor pereţi după depăşirea vârstei de 30 de ani, altfel nu prea eşti eligibil ca “Făt-Frumos”, cel puţin în opinia ei.

Zilele trecute mergeam spre Gara Obor cu 85. Lângă mine stăteau 3 navetişti, paznici de “meserie”. Unul dintre ei începe să povestească cum a crescut fiul lui, dar că tot îi mai dă părinteşte câte o palmă după ceafă pentru că aşa “trebuie”, iar pe soţie o trimite în bucătărie dacă îndrăzneşte să comenteze atunci când el alege programul TV, tot pentru că… (aţi ghicit!) aşa “trebuie”!

Citeşte mai departe…

19 November 2012

Kirsten Stewart este membră USL

Am zis să fac curăţenie prin grupurile de pe facebook în care m-am tot trezit că sunt înscrisă de diverşi omuleţi. Ajung la cel denumit “Vreau să schimb România”, mă uit puţin şi văd că toate postările recente sunt legate de campania electorală. Dar îmi atrage ceva atenţia. O domnişoară pe al său nume Adela Neculae. Are la poza de profil o fotografie a actriţei din Twilight – Kirsten Stewart. La date apare că este din Târgul Jiu, absolventă a Unversităţii Bucureşti. Trecând peste imaginea utilizată, descopăr că este doar un cont de postac USL.

Citeşte mai departe…

12 November 2012

B 35 RVM – taximetru fantomă în autogara Obor

De trei săptămâni nu mai merg cu trenul personal acasă, decât în cazuri excepţionale. Am preferat rapiditatea şi comoditatea autobuzelor de pe ruta Călăraşi – Bucureşti Obor. Săptămâna trecută, la revenirea în mirobolanta capitală, am coborât uşor nervoasă din autobuz, trâgând de cele două genţi mărişoare şi destul de grele, aşa că nu am mai fost suficient de atentă la coborâre. M-am trezit brusc că îmi trage cineva de una dintre ele. O ţin suficient de bine şi mă uit să văd nemernicul. Aud brusc: “Haida, don’şoara! Nu vreţi un taxi? Domnu’? Un taxi, careva?”.

Citeşte mai departe…