16 January 2013

Ancestralul "trebuie"

Întâmplarea a făcut ca astăzi, fix când am revenit la taste pe blog, să citesc câteva articole din care mi-a rămas ceva lipit pe retină şi care mi-a provocat prea multe mâncărimi în palmă ca să nu îmi aştern şi aici oful. BogDan a scris un răspuns la un alt articol în care erau prezentate câteva motive pentru care o femeie TREBUIE să aibă copii. Mai târziu am dat de un alt text. Unul dintre punctele menţionate de autoare ne explică obligativitatea deţinerii unor hârtii prin care se atestă posesia asupra unor pereţi după depăşirea vârstei de 30 de ani, altfel nu prea eşti eligibil ca “Făt-Frumos”, cel puţin în opinia ei.

Zilele trecute mergeam spre Gara Obor cu 85. Lângă mine stăteau 3 navetişti, paznici de “meserie”. Unul dintre ei începe să povestească cum a crescut fiul lui, dar că tot îi mai dă părinteşte câte o palmă după ceafă pentru că aşa “trebuie”, iar pe soţie o trimite în bucătărie dacă îndrăzneşte să comenteze atunci când el alege programul TV, tot pentru că… (aţi ghicit!) aşa “trebuie”!

Ce au toate astea în comun? Acel cuvânt care-mi trezeşte sentimentul de ură viscerală şi care pare un extra cromozom ataşat ADN-ului mioritic. Bun, aşadar în opinia multora o femeie este obligată prin legile naturii şi ale societăţii să aibă copii. Altfel, ea este cea egoistă. Cum, să nu ai şi tu o mână de ajutor la bătrâneţe?! Cine o să îţi aducă o cană cu apă?! Lumea insistă, face presiuni. Dar stau eu şi mă gândesc: nu cumva e un gest mult mai plin de egoism să fac un copil doar pentru a-mi alina orgoliul propriu? Cine îmi asigură mie certitudinea că acel copil va avea cum să-mi asigure chiar şi nenorocita de cană, câtă vreme abia mă trec pe mine prin viaţă şi, poate, pe cel de lângă mine atunci când va fi cazul?

Dar nu, nu se poate să avem dreptul de a alege să nu nenorocim şi viaţa unui suflet fără de vină. Muierea tre’ să ducă mai departe neamul. Văd în jurul meu atâtea cazuri demne de Evul Mediu când, din cauza nivelului ridicat al mortalităţii infantile, procreerea devenise deja un gest mecanic şi necesar. Şi ele îşi condamnă nu doar propria viaţă, dar şi pe cea a celor aduşi pe lume pentru că aşa ni se impune de către cei al căror creier este incapabil să treacă de anumite limite. Cine iese din tiparul unei societăţi subjugate de regulile stupide nescrise nu are dreptul la alegeri raţionale.

Al doilea “trebuie” impregnat adânc în mintea majorităţii este veşnicul “maică, vezi că el trebuie să aibă casa lui”. E un punct musai de bifat. Nu sunt de acord cu obsesia proprietăţii. Nişte foi de hârtie nu ne definesc ca oameni, nu ne îmbunătăţesc întotdeauna statutul. Cei patru pereţi pot fi de oriunde, căminul este cel pe care-l purtăm în suflet şi pe care, cei mai norocoşi, îl înfrumuseţează şi cu omul de lângă. Caracterul vine întotdeauna înaintea posesiei materiale. Prefer să nu am acte pe locul în care îmi aştern seara trupul, dar să mă am pe mine. Când voi considera că viceversa este mai bine, atunci voi fi pierdută.

Aşadar nu, nu trebuie. Nu trebuie să blestemăm zilele unor suflete doar pentru a ne alina pe noi, nu trebuie să punem pe lista de obligaţii posesiile sufletului de lângă noi şi nu trebuie să aplicăm metodele de om al grotei doar pentru că societatea spune că “aşa trebuie”. Să nu uităm că până la urmă societatea este alcătuită tot din noi, din oameni. Atâta vreme cât ne mai putem numi aşa cu adevărat.

Tags: , ,

Postat pe 16 January 2013 de Andreea Laciu in categoria Cotidiene, Critice, D'ale mele

3 opinii despre “Ancestralul "trebuie"

  1. Alin Ropan

    Frumos. Dar vezi tu, femei care gandesc CA maimuta aia sunt cel putin 50 % in RO, sigur, stim amandoi cine si ce e de vina pentru asta, insa asta e realitatea crunta ! Sa te mai miri ca nu se uita nici dracu la mine….pai daca n-am vila si Jaguar……ce mai conteaza ca poate am IQ cat Einstein, stim bine ca banii nu vin la cei inteligenti, ci din contra… Sa imi blestem zilele ca nu m-am nascut prost ?! Hm..

    Reply

Scrie o opinie

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*